Istoricul ultraşilor

Adrian Beiu este un sociolog român, doctorand la Université Libre de Bruxelles. În teza sa, el abordează din punct de vedere antropologic problema ultraşilor români. În lucrarea intitulată “Fotbal şi politică în România postcomunistă. Cazul suporterilor ultra”, el afirmă că pentru o parte dintre cei care merg pe stadion, spectacolul sportiv trece pe un plan secundar. Trebuie făcută însă o distincţie clară: suporterii ultra nu reprezintă ansamblul galeriei unui club, ci numai o parte a acesteia - nucleul ei dur şi liderii ei de opinie. De altfel, galeriile au o ierarhie foarte clară, conform unei structuri piramidale.

Conform lui Beiu, modul ultra de susţinere a echipei favorite a apărut în Italia la sfîrşitul anilor '60 şi începutul anilor '70. S-au deosebit încă de la început prin modul lor spectaculos de încurajare a favoriţilor. Acest model de susţinere a echipei favorite a combinat câteva modele deja existente: modelul italian - existenţa unor steaguri de pus pe gardurile stadioanelor sau de fluturat; cel brazilian - folosirea de torţe, de fumigene şi de petarde; şi cel englez - crearea de efecte optice cu ajutorul fularelor şi repetarea aproape obsesivă a cântecelor. 

Beiu mai afirmă că, împotriva ideii generale cum că suporterii radicali provin din medii defavorizate, puţin educate, printre ultraşi găsim un mare număr de persoane cu studii superioare - terminate sau în curs. Acest nivel relativ ridicat de educaţie al ultraşilor îl întîlnim şi în România. Astfel, în urma unei anchete efectuate în rândul ultraşilor echipelor Dinamo, Rapid şi Steaua, din cei 182 de suporteri chestionaţi, 37,3% au declarat că au studii superioare.


Fete "În flăcări"

Cine a spus că fotbalul este numai pentru bărbaţi se înşeală amarnic! Cea mai evidentă dovadă e aceea că atât U, cât şi CFR au brigăzi de fete. I. are 17 ani şi face parte din brigada Ablaze, grupare ultras de fete a CFR-ului. Brigada are mentalitate ultras chiar dacă, fete fiind, nu se pot angrena în aceeaşi măsură în lupte ca şi băieţii. Fetele ştiu însă esenţialul: bannerul cu însemnele brigăzii e cel mai de preţ, o dată pierdut duce la desfiinţarea acesteia. "În lumea asta tot ce contează e respectul. Echipa trebuie să audă mereu că e cineva acolo, că îi împinge din spate. Un meci fără suporteri e sec”, crede I.

Numele brigăzii însemnă "în flăcări” şi sunt 12 fete care s-au "înrolat”. Deşi intrată de curând în rândurile suporterilor ultra, I. spune că i s-a întamplat chiar să fie luată la bătaie în zona stadionului "Ion Moina" de nişte suporteri U-işi, pe când trecea cu galeria de la CFR. Fata spune că nu i-a fost frică şi că ştia că mai întâi trebuia să-şi păzească fularul cu însemnele echipei favorite, pe care şi l-a ţinut cu ambele mâini la gât!